marți, 2 decembrie 2014

poverty-stricken

"Casa-i întoarsă literalmente cu curu-n sus. Ibricul de cafea, plin pe jumatate de zaţ întărit, stă într-o poziţie contorsionată pe aragaz. Şi acela, plin de pete întărite de ulei. Maldărul de vase nespălate rivalizează cu un fel de turn Babel, fragil şi pestriţ până la imposibil. Grămezi de haine decorează camera, care la rându-i pare mai degrabă o instalaţie post-modernistă, decât o încăpere în care cineva ar putea locui. Robinetul curge, veceul are şi ăla ceva hibe tehnice. Gunoiul, Doamne-Ajută, a fost dus de vreo 2 zile, iar mormanul de ambalaje fitness-bar, încleiate în albuş de ouă ce tronează în noua pungă menajeră, încă nu prezintă un pericol olfactiv. Cu picioarele vârâte-n şosete croşetate de bunica, pe vremea când încă deosebea aţa roşie de cea verde, pipezi relaxat, ascultându-i pe adolescenţii australieni de la Vancouver Sleep Clinic, cum îşi chinuie corzile vocale, scoţând sunete inuman de subţiri. Scrumezi pe-ndelete şi reflectezi tâmpenii metafizice, fără să te poţi decide dacă îţi este au ba frică de moarte. O voce pisăloagă îţi urlă în timpane, cumva din interiorul capului, să îţi vezi de treabă şi să te aduni. Să pui lucrurile în ordine, să faci un duş şi să faci ceva constructiv, ca un adult responsabilce te afli. Nu-ţi ascunzi rânjetul sardonic, şi nici gândul că nu-i încă momentul. Nimeni nu face curăţenie în mijlocul săptamânii. Şi cu siguranţă nu la 3 după-masa!"
(Alexanda Alexa - Curat)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tot ce-ţi spune inima...