Revarsă-ți umerii pe mine, toamnă aspră,
ca un fugar.
Clipește-ți bruma rece de pe gene
și las-o întâmplării .
Scuipă ploaia de noiembrie peste pădure,
nervoasă.
Lasă ceața să cuprindă întinsul
la șapte dimineața .
Uită de noi și pleacă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tot ce-ţi spune inima...