Lumină roşie, cuvertură roşie, divan roşu. Pe perete e o litografie după Floarea soarelui de Van Gogh, care adaugă o plăcută nuanţă domestică. Te uiţi la mine din ungherele umbrite ale camerei şi simt veneraţie pentru tot ce am reuşit, împreună.
Îmi doresc să fuzionez, să fiu aceeaşi persoană cu tine.
Piele pe piele, piept lângă piept, ne-am sărutat şi ne-am îmbrăţişat multă vreme, până ne-au durut buzele şi le-am simţit muşcate şi umflate. În conul îmbrăţişării lui simt că totul e perfect. Mă desprind de realitate şi alunec. Alunec din hainele ăstea de stradă, mă dezbrac de lumea de afară şi sunt liberă. Acum pot să iubesc, să-mi fie dor, să nu mai am răbdare, să fiu cu tine.
Există zile în care singurătatea îmi apasă plămânii, fără a ştii să respir. Există zile când apari în universul meu şi mă înveţi să-mi umplu plămânii de aer. Acum, sufletul meu pereche este aici. Colaborăm unul cu celălalt în cadrul celei mai desfătătoare şi intime dintre relaţii, metoda noastră de a ne uni sufletele, de a le contopi, de a deveni una cu identitatea noastră.
Să nu mă laşi, te implor! Am certitudinea momentului, unirea, când ne pierdem unul în altul la infinit.
Ne-am iubit în amiaza mare, cu fereastra deschisă prin care intra aerul de toamnă târzie. Dormim un pic, iar respiraţiile noastre îşi revin la normal la unison. Nu-mi zice nimic. Se ridică în capul oaselor, pregătit să plece. Marmură albă şi rece. Îmbracă cămaşa călcată cu atâta migală. Nasture după nasture, ascunde aparenţele, maschează trecutul. Nodul caledonian strânge bine sufletul, ca să nu iasă la suprafaţă Mă întind graţioasa să-l dezmierd :
- Hai, mai stai! Şi dacă nu mai poţi, să mai vii! Să mai vii şi altă dată aici. Cât mi-aş dori mai mult timp. Of, dragul meu, zilele, lunile în care nu te-am văzut, au fost trăite doar prin simplul fapt că-mi imaginam că eşti aici, că suntem aici, noi doi, doar unul. Te aştept! Mereu o să teaştept!
Şi pentru o clipă, urmează o linişte ciudată, apoi golul îşi face auzită prezenţa. Împinge cu toată forţa şi-şi lasă greutatea pe plămânii mei şi nu mai pot respira.
Soarele se revarsă leneş peste tot.
