marți, 21 ianuarie 2014

EL

   Şi mă uit la noi. Plutim printre ceilalţi tot timpul ţinuţi de mână, cu inimile închise una intr-alta. 
  În timp, unii simt doar impulsul nervos al izolării şi compulsia celui mai bun plan chiar dacă el se numeşte dragoste sau sex. 
   Şi mă uit din nou la noi. Timpul ne-a făcut să vedem esenţa vieţii. Miezul, fondul, baza oricărui suflet.
   PERECHEA. Acea persoană care-ţi completează jumătatea de inimă cu care te naşti. Noi ne-am oprit şi am luat-o pe alt drum împreună, mergând mai departe. Existăm unul pentru celălalt necondiţionat, nematerializat.
  Te iubesc cu toată fiinţa şi nefiinţa mea. Îmi eşti prezent pe buze, pe piele, în muşchi. Îmi stai atârnând deasupra inimii ca o ceaţă, un abur dens, o pâclă nesfârşită ca să nu mai pot iubi pe nimeni şi nici o altă fiinţă să nu mai pătrundă în tainele mele.


2 comentarii:

Tot ce-ţi spune inima...