vineri, 31 august 2012

sunt eu, moartea. deschide că mi-e frig!

"tu provii din dorinţa mea de a amâna dorinţa",
când apusul ne zâmbeşte a ultima-oară,
dureros şi teribil de excitat
cât ţin toate nopţile de vară.
ţi-s apele tulburi cu valuri spumegând,
la fel şi ochii de-un albastru mohorât,
de mâine strugurii sunt gata copţi,
ura-şi face loc, început de septembrie.
înainte să mă laşi toamnei nebune,
îmi fac bagajele şi am fugit.
mă duc spre răsărit de soare
ca să-l mai văd odată răsărind.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tot ce-ţi spune inima...