duminică, 29 iulie 2012

despre ochi

în ochii mei stau la soare alţi ochi. ochii lumii.
mii şi mii de suflete călătoare, păşesc spre lumi nevăzute ca să întâlnească alţi ochi.
sunt ochi pe care vrei să-i iubeşti, dar te înşeală cu o pereche de ochelari.
ştii, mai există ochi care nu ştiu să plângă şi să privească înapoi. sunt ochi sexi pe un trup bronzat şi ochi tineri în variantă rock.
câteodată, norii îşi lasă amprenta pe ochii slabi şi uneori sunt plini de lacrimi, plini de ură, plini de toate.
există şi ochii tăi care sunt toţii ochii care m-au privit.
labirint de culoare, vis beat, înger de apă.


luni, 9 iulie 2012

nimic

să gustăm din nori,
ca şi cum va fi ultima speranţă
şi să facem rost de câţiva actori,
care trăiesc din extravaganţă.
hai să-i lăsăm pe ei,
că toamna asta a picat nespus de aşteptată,
poftim inima mea şi o parte din chei
că poate te găsesc acolo mâine dimineaţă.
şi urlă pereţii de plăceri nebănuite,
cum strugurii pe jumătate copţi
s-au transformat în coji poleite,
stafidite, de mulţi amanţi.
uite şi uită, culoarea sânilor,
cum în prag de toamnă par gutui,
şi mai ai de aşteptat căci ei sunt tardiflori,
primăvara vor ieşi mulţi lăstari.


duminică, 8 iulie 2012

ţine pentru tine toate zâmbetele, eu m-am săturat de porcării

şi visători sunt mulţi,
cei ce-ţi cară povara,
prin ochii lumii,
în rucsacuri, furate
lucrate manual din fier forjat
ca să deschidă multe inimi.

şi zburaţi,
dacă aveţi aripi sau pene,
cu care să scrieţi bucăţi,
sub cerul liber 
sau multe limbi
pe cerul gurii cu stele căzătoare.


duminică, 1 iulie 2012

tu

câtă ură şi câtă dragoste înseamnă acest război,
când tu de fapt n-ai nici o şansă,
căci rai există printre noi şi libertate şi exuberanţă.
şi nu sunt bună la minciuni despre ce cred şi ce nu spun,
dar lanţul ăsta are multe slăbiciuni.
şi mă sufoci şi nu ai ce să faci, decăt să taci şi să mă strângi la tine.
zâmbeşte-mi cu draci, că plouă în noaptea asta greu,
cu tine peste mine,
într-un abis condus de-un zeu.
iar eu cu aripi de păun pleşuv, culori şi multă armonie,
mănânc păcate ce-au apus
trecute-n nefiinţă.
şi muritor dar doritor, să vadă încă o dată marea
şi cerul şi toată asemănarea.