Dis-de-dimineaţă

A doua zi , mă trezesc lângă Deborah. Îmi atinge cu vârful limbii maxilarul fin. Simt şi altă mângâiere care mă ajută să o identific. Deborah stă pe mine şi schimbă tehnica de mângâiere în funcţie de reacţiile mele. Se foloseşte cu destulă îndemânare de sânii tari care au miros de magnolii...Interminabilă mi se pare această dimineaţă , precum şi timpul destinat dragostei. În timp ce ea dansează , mă cufund in universul meu artistic. Îi desenez sânul adormit pe un obraz viguros. Mă pierd în detaliile  sfârcului  pe care îl resimt din nou şi din nou , revenind ca un val de foc. Ochii migdalaţi sfârşesc în mare. Din când în când , mişcările ritmice o fac să clocotească  iar intensitatea trăirilor mă face să doresc mai mult trupul acestei fete.
Abandonez.
Deborah a adormit prin ipostazele unei lumi noi. Când se trezeşe , mă ia în primire :
- Am făcut dragoste?
-Da , se vede?
-Ai ochii albaştri , de unde ai furat azurul ăsta?
-Ce-ţi pasă ţie?
Mi-a dat de înţeles că am o şansă ... şi că ar fi frumos din partea mea dacă aş profita de pe urma ei. Nopţile vor fi lungi , iar dimineţile scăldate în parfumuri.Am de gând să plec la Lyon câteva săptămâni şi vreau să o iau şi pe fata asta cu mine. Nu de alta , dar nu vreau să profite şi altcineva de pe urma ei.