vineri, 27 aprilie 2012

bună dimineaţa , iubire

îmi plăceau bărbaţii care semănau cu el. fiecare dimineaţă , înainte de a răsări soarele , ne găsea iubindu-ne intens şi lacom , umed şi cald. el era un bărbat care mă făcea să urlu de dorinţă. îmi plăcea când trăia intens , iubea bucuria dementă şi exaltarea. purta pe el o piele , de bărbat dorit , puţin bronzată şi cu fire de păr blond. era slab şi înalt , ca un corp sculptat. natura îl înzestrase cu cei mai frumoşi ochi albaştrii , care mă făceau să umezesc de plăcere. vorbea frumos , cu vorbe alese. nu prea mult , fiindcă organul său de comunicare erau mâinile. mâini cărnoase , musculoase , fine , cu degete ce te atrag sexual. îi plăcea fotografia. era un fel de misterios , cu mâini de aur. nici nu mai ştiu ce mai poate face cu mâinile lui. îmi atingea pielea , sânii , faţa , fesele , tot corpul şi nu mă mai săturam. omul acesta era rupt dintr-un rai imaginar.făceam des dragoste. iubeam amândoi patul , lumina crepusculară şi piscina unde ne-am simţit de zeci de ori. nu ne certasem niciodată. îmi era mai mult prieten , decât iubit sau amant. pentru acest bărbat , eu eram ca o mare. intra in mine , se răcorea înota şi apoi ieşea fără să-şi dea seama că eu eram încă pe pielea lui , în capul lui , în acei ochi ruşinoşi. eram udă şi luminoasă , ca o fecioară. el simţea asta , şi dacă i-ar fi stat în putinţă , m-ar fi făcut femeia pe care şi-ar fi dorit-o. nu mai avea nimic în gând , doar eu , care eram deja acolo




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tot ce-ţi spune inima...