joi, 15 septembrie 2016

sărută-mă când nu ştii cum mă cheamă,
izbeşte-mă de tine şi
ascunde-mă în spatele ploapelor,
transformă-mă în cicatrici şi 
poartă-mă toată viaţa.


joi, 9 iunie 2016

               "- Nu vezi cât eşti de prost. Nu mai poţi tu că aş fi putut să te înşel cu x sau cu y, problema ta este care e diferenţa între x, y şi tine. Nu-ţi pasă nici cât un picior de broască de ce aş fi putut s-o fac, dacă nu cumva mi-ai dat tu motive, dacă nu cumva voiam să mă fut şă-atât, mai ales fără să-mi dai motive, să mă fut pur si simplu, fără să mai fiu nevoită să vad mutra unuia care imediat după un orgasm, al lui, crede că m-a supus, că m-a avut, că-s a lui. Nu voi fi a nimănui niciodată mai mult decât voi fi a mea şi a dorinţelor mele, a intimităţilor mele, n-o să mă supună nici un om, nevoie sau lucru decât dacă aşa am eu chef. 
 Cine dracu eşti tu de-mi arunci rahaturile ăstea în faţă? Şi ce? Voiai să i-o sug ca să-ţi demonstrezi ţie peste timp ce tare sunt în limbă, sau poate voiai să iau o decizie corectă de ce am de făcut mai departe cu viaţa mea, după un sex cu tine, după acelaşi duş de după, după somnul călduţ în braţele tale pline de suspiciune că mâine sau poimâine aş sări într-un cearceaf de hotel ca să te rănesc pe tine.
 Mi-e jenă mai mult să-ţi explic asta decât să nu simţi, să nu vezi, să nu ştii să întrebi, seara când ajung în garsoniera aia fără balcon. Eu trebuie să mă ascund de tine în baie ca să plâng pentru că nu ştiu ce să fac, pentru ca n-ai nici cea mai vagă idee prin ce dramă trec, prin ce vârtej emoţional, şi cât curaj îmi fac dimineaţa să-mi smulg din mine voinţe şi dorinţe, iar tu mă întrebi şi te miri în fiecare dinineaţă că de ce mă îmbrac iar cu panatlonii ăştia urâţi, că de ce nu mă mai machiez ca înainte, că parcă mă urâţesc special, când de fapt eu vreau să ma protejez de mângâieri străine, de vorbe nelalocul lor. 
 Şi asta pentru mine spune mai multe decât dacă te-aş înşela de sute de ori într-un an. 
 Chiar atât eşti de prost încât să crezi cu nu mă duce mintea să-mi creez un alibi? Doar atât ştii tu despre mine? Doar atât ai văzut? Păi atunci eşti liber de mine şi dacă suferinţa ta durează cât să-ţi lingi orgoliul afectat, dacă iubirea constă în doar "cu cine ai fost" şi nu în " n-am ştiut s-o fac să rămână", atunci habar n-ai de nimic despre mine, despre tine, despre noi şi totul, totul e o cumplită pierdere de vreme, aşa că hai să încheiem civilizat şi să rămânem prieteni invizibili unul altuia."

Zully Mustafa

luni, 28 martie 2016

hai să ne lungim la cafele toată viaţa

Şi vara, când eram toropiţi de somn şi căldură, mergeam în cafeneaua de pe colţ cu Ferdinand. Stăteam înăuntru la masa înaltă cu faţa spre geam.


sâmbătă, 6 februarie 2016

ţi

ţi-am unit, într-o după-amiază leneşă, toate aluniţele de pe spate cu o linie,
ţi-am căzut pe gânduri de fiecare dată când te uitai în gol,
ţi-am gustat buzele când mi-ai şoptit numele.


marți, 3 februarie 2015

sunset

După-amiaza zilelor nebune. Mult praf afară. Soare pe masa de cafea. Aerul leneş stă. Noi nu ne mişcăm. Cu ochii la tavan, clipeşti rar. Ţigara ta s-a stins de mult. Vântul zbate perdelele lungi, translucide. Apusul soarelui face atât de mult zgomot. Totul ia foc şi totul se stinge dintr-o dată. Când dispare, mi-a îngheţat pielea.


duminică, 28 decembrie 2014

Pradă

Am trăit , am simţit şi nu m-am învăţat minte. Acum trăiesc aceeaşi poveste cu o altă persoană. Cine sunt eu nu-ţi pot spune. Ce simt eu, nici atât. 


marți, 2 decembrie 2014

poverty-stricken

"Casa-i întoarsă literalmente cu curu-n sus. Ibricul de cafea, plin pe jumatate de zaţ întărit, stă într-o poziţie contorsionată pe aragaz. Şi acela, plin de pete întărite de ulei. Maldărul de vase nespălate rivalizează cu un fel de turn Babel, fragil şi pestriţ până la imposibil. Grămezi de haine decorează camera, care la rându-i pare mai degrabă o instalaţie post-modernistă, decât o încăpere în care cineva ar putea locui. Robinetul curge, veceul are şi ăla ceva hibe tehnice. Gunoiul, Doamne-Ajută, a fost dus de vreo 2 zile, iar mormanul de ambalaje fitness-bar, încleiate în albuş de ouă ce tronează în noua pungă menajeră, încă nu prezintă un pericol olfactiv. Cu picioarele vârâte-n şosete croşetate de bunica, pe vremea când încă deosebea aţa roşie de cea verde, pipezi relaxat, ascultându-i pe adolescenţii australieni de la Vancouver Sleep Clinic, cum îşi chinuie corzile vocale, scoţând sunete inuman de subţiri. Scrumezi pe-ndelete şi reflectezi tâmpenii metafizice, fără să te poţi decide dacă îţi este au ba frică de moarte. O voce pisăloagă îţi urlă în timpane, cumva din interiorul capului, să îţi vezi de treabă şi să te aduni. Să pui lucrurile în ordine, să faci un duş şi să faci ceva constructiv, ca un adult responsabilce te afli. Nu-ţi ascunzi rânjetul sardonic, şi nici gândul că nu-i încă momentul. Nimeni nu face curăţenie în mijlocul săptamânii. Şi cu siguranţă nu la 3 după-masa!"
(Alexanda Alexa - Curat)




miercuri, 12 noiembrie 2014

HAVOC

     " Sursa problemelor maritale e întotdeauna una sexuală. Femeilor le place să fie futute, orice-ar inventa alţii. Dacă nu fuţi femeia cu care se presupune că eşti, asta crează un vid şi Natura trebuie să absoarbă ceva în loc. E sigur ca curu' că o să apară un puţoi care o să umple golul. O să-l umple cu mai mulţi centimetrii de pulă de primă mână, iar dacă ea nu te satisface, te duci şi dai la buci în altă parte."
(Irvine Welsh - Jeg)


joi, 23 octombrie 2014

Toamnă plus sictir egal un tot unitar


Revarsă-ți umerii pe mine, toamnă aspră, 
ca un fugar.
Clipește-ți bruma rece de pe gene 
și las-o întâmplării .  
Scuipă ploaia de noiembrie peste pădure, 
nervoasă. 
Lasă ceața  să cuprindă întinsul 
la șapte dimineața .
Uită de noi și pleacă.



sâmbătă, 11 octombrie 2014

Discursul monolog al unei persoane

     Lumină roşie, cuvertură roşie, divan roşu. Pe perete e o litografie după Floarea soarelui de Van Gogh, care adaugă o plăcută nuanţă domestică. Te uiţi la mine din ungherele umbrite ale camerei şi simt veneraţie pentru tot ce am reuşit, împreună. 
     Îmi doresc să fuzionez, să fiu aceeaşi persoană cu tine şi cu toată existenţa mea să ne spulberăm în neant. Piele pe piele, piept lângă piept, ne-am sărutat şi ne-am îmbrăţişat multă vreme, până ne-au durut buzele şi   le-am simţit muşcate şi umflate. În conul îmbrăţişării lui simt că totul e perfect. Mă desprind de realitate şi alunec. Alunec din hainele ăstea de stradă, mă dezbrac de lumea de afară şi sunt liberă. Acum pot să iubesc, să-mi fie dor, să nu mai am răbdare, să fiu cu tine. 
     Există zile în care singurătatea îmi apasă plămânii, fără a ştii să respir. Există zile când apari în universul meu şi mă înveţi să-mi umplu plămânii de aer, iar, de obicei, sunt zile când, în amărăciunea mea mă întreb dacă trebuie să trăiesc şi pentru cine o fac. Acum, sufletul meu pereche este aici. Colaborăm unul cu celălalt în cadrul celei mai desfătătoare şi intime dintre relaţii, metoda noastră de a ne uni sufletele, de a le contopi, de a deveni una cu identitatea noastră, mult mai bine decât destinul amar şi singuratic.Să nu mă laşi, te implor! Am certitudinea momentului, unirea, când ne pierdem unul în altul la infinit, plini de tandreţe. 
     Ne-am iubit în amiaza mare, cu fereastra deschisă prin care intra aerul de toamnă târzie. Dormim un pic, iar respiraţiile noastre îşi revin la normal la unison. Nu-mi zice nimic. Se ridică în capul oaselor, pregătit să plece. Marmură albă şi rece. Îmbracă cămaşa călcată cu atâta migală. Nasture după nasture, ascunde aparenţele, maschează trecutul. Nodul caledonian strânge bine sufletul, ca să nu iasă la suprafaţă. E gata; pregătit să înfrunte societatea. 
     Mă întind graţioasa să-l dezmierd :
     - Hai, mai stai! Şi dacă nu mai poţi, să mai vii! Să mai vii şi altă dată aici. Cât mi-aş dori mai mult timp. Of, dragul meu, zilele, lunile în care nu te-am văzut, au fost trăite doar prin simplul fapt că-mi imaginam că eşti aici, că suntem aici, noi doi, doar unul. Te aştept! Mereu o să teaştept!
     Şi pentru o clipă, urmează o linişte ciudată, apoi golul îşi face auzită prezenţa. Împinge cu toată forţa şi-şi lasă greutatea pe plămânii mei şi nu mai pot respira. 
     Soarele se revarsă leneş peste tot.


marți, 21 ianuarie 2014

EL

   Am în faţa ochilor, singurul bărbat care a clădit în jurul inimii mele cetatea pe care a cucerit-o câte puţin timp de 10 luni. A făcut asta fără să vrea, fără să-şi dea seama. A descoperit plăcerea de a lupta, de a-şi duce muşchii până la limită şi a ştiut cum să trăiască cu armele în mână. Nu a cedat şi a obţinut adevăratul absolut. 
   Eu puteam lăsa totul în urmă. Trecutul ce mă absorbea ca o pustietate (căci altfel nu se putea numi sufletul meu) mă ducea la îngrozitoarele greşeli pe care le-am făcut. Ajungeam să cred că eu sunt cea mai tare, că asta înseamnă că pot pur şi simplu să fac tot ce am chef, că asta îmi dă cumva tot dreptul. Dar nu-mi dădea niciun drept. Intram şi ieşeam din vieţile oamenilor, încălcam promisiuni, înşelam. Acum mă înveselesc, gândindu-mă la EL şi la această nouă şansă care îmi era oferită şi pe care eram hotărâtă să n-o ratez. 
   Şi mă uit la noi. Plutim printre ceilalţi tot timpul ţinuţi de mână, cu inimile închise una intr-alta. În timp, unii simt doar impulsul nervos al izolării şi compulsia celui mai bun plan chiar dacă el se numeşte dragoste sau sex. 
   Şi mă uit din nou la noi. Timpul ne-a făcut să vedem esenţa vieţii. Miezul, fondul, baza oricărui suflet. PERECHEA. Acea persoană care-ţi completează jumătatea de inimă cu care te naşti. Noi ne-am oprit şi am luat-o pe alt drum împreună, mergând mai departe. Existăm unul pentru celălalt necondiţionat, nematerializat. Te iubesc cu toată fiinţa şi nefiinţa mea. Îmi eşti prezent pe buze, pe piele, în muşchi. Îmi stai atârnând deasupra inimii ca o ceaţă, un abur dens, o pâclă nesfârşită ca să nu mai pot iubi pe nimeni şi nici o altă fiinţă să nu mai pătrundă în tainele mele.


luni, 16 decembrie 2013

constrângeri


   "Nu cred în iad, nici în rai. Toate astea se află în minţile noastre, suntem produsul propriei noastre imaginaţii. Sunetm spălaţi de mici pe creier cu buretele religiilor, cu normele sociale şi cu regulile educaţionale. Ratăm din start tot ce e mai bun şi mai esenţial din noi, umflându-ne cu sforăituri ortodoxe în care nici preoţii nu cred.Uităm cine suntem, înainte de a ne aminti cu adevărat, trecem prin maşina de spălat a sistemelor sociale ca să ajungem sclavii perfecţi, micii roboţi incapabili să mai caute, să afle, să descopere, să fie ceva mai mult decât ceva ce li s-a spus că sunt."
"Nopti orientale" - Zully Mustafa



miercuri, 30 octombrie 2013

"Amară artă, e iarnă numai în mine..."


ce frig cumplit străbate al meu trup, iubite
şi ce furtuni şi uragane, bătălii se dau în mine
şi dacă aş visa spre lumi finite,
tu, oare, te-ai mai îndrăgosti de mine?

am frigul încărcat în oase,
o măduvă extrem de rece,
adu-ţi tu buzele fierbinţi şi calme
ca să topeşti tot ce-a mai rămas din mine

e frig teribil şi-n inimă, iubite
port pe-ai mei ventriculi o pulbere de gheaţă,
încerc să strig, să ţip şi să mă prind de tine
căci tu însemni căldură şi caldura este viaţă

vineri, 23 august 2013

Găsesc fericirie în fiecare parte din tine

   Mă rătăcesc printre cearşafurile tale cu miros de iasomie. Încerc să te găsesc şi simt cum goliciunea patului deserveşte cele mai cumplite şi oribile singurătăţi. Mă cuprinde o stare de agonie şi mă înalţ uşor spre ceruri, apoi mă trânteşte la pământ  un dor nebun de tine. Simt o izbitură, ca un fel de explozie care vine din interiorul trupului meu şi o clipă urmează o linişte ciudată. Nu mai simt nimic, nici mâinile, nici picioarele şi nici nu mai sunt sigură dacă ochii mei sunt deschişi sau nu. Sufletul se desprinde de corp şi râuri kilometrice de lacrimi cad şiroaie pe lângă mine. 
   Tânjesc după dragostea ta şi am nevoie de tine mai mult ca de aer. Dă-mi te rog din nou viaţă, acum când sunt cu toate la pământ şi ridică-mă ca să te pot iubi din ce în ce mai mult. 
   Vreau sa te ating dragul meu, vreau să percep căldura pielii tale pentru că simt că te pierd pe zi ce trece. Îmi este poftă de dulcile noastre clipe, când mă furişam în patul cu lenjerie albă, ghemuindu-mă la pieptul tău ca o pisică înfometată, spunându-ţi că mă scald cu adevărat în fericire. 
   Dragoste, acesta este secretul cel mai profund pe care nimeni nu-l cunoaşte. Noi doi am descoperit lipiciul secret care ţine totul unit. Într-un loc perfect, unde zgomotul nu intră, lumea noastră este atât de perfectă. Iubitule, astăzi o să mă topesc şi o să-ţi curg prin vene şi o să bat eu în locul inimii tale.
   Mi-e dor şi-mi va fi mereu dor!

SENT MESSAGES
  
22 august 2013, ora 00:36

"Te iubesc cel mai mult, viaţa mea! Îmi este cel mai dor de tine. Nu ştiu dacă mai pot suporta distanţa dintre noi dar mă consolează gândul că o să fie al dracului de bine când te întorci. Mă simt atât de singură şi incompletă. Te aştept acasă. Te iubesc din toată inima!"


miercuri, 29 mai 2013

te-am iubit şi te voi iubi în pagini scrise de mine

     Oferă-mi în dar măcar una din după-amiezile acelea de sâmbătă, când lumina şi muzica e numai a noastră, când sunt numai eu cu tine, trăind cea mai dulce după-amiază din vieţile noastre, când ora cinci se face ora şapte şi somnul parcă tot mai ispititor apare şi timpul stă în loc fiindcă a doua zi e duminică si luni nici nu pare să existe. 
     În soarele cald de după zenit, mă furişez şi-mi deschid uşa şi ferestrele sufletului meu, căci tot ce a fost altădată nemuritor acum se lasă pradă în etenitatea prezentului. Tot ce este mai bun în mine se naşte din cauză că tu, trup curat şi caledonian, nobil şi celtic, îţi faci simţită prezenţa tot mai des şi mai ambiguu.
     Recunoaşte că poţi uneori să-mi pipăi frica, să auzi inima care stă să-mi sară din piept atunci când tu îţi dezlipeşti buzele de pe fruntea mea, când nu mai simţi venele pulsând, când îmi iau zborul. Viitorul ne aparţine doar atunci când mă priveşti cum nu m-a privit nimeni, când îmi vorbeşti până îţi seacă gura şi mă iubeşti aşa cum nu a facut niciodată o altă fiinţă.
     Oamenii simt perfect sentimentul asta de promisiuni care ajung mereu la gunoi, de modul ăsta prost în care habar nu avem ce căutăm. Dar eu ştiu ce vreau să găsesc. Acel ceva este real, este aici, undeva prin mine. Nu am să scriu despre felul în care priveşte lumea prin ochi atât de răbdători, frumoşi şi optimişti. Am să scriu despre ce mă încântă cel mai mult, îmi potoleşte foamea si ma face fericită; cum căteodată, în miez de noapte mă trânteşte la pat acel dor nebun care mă macină, bucată cu bucată. 
     Unii oameni scriu despre iubire, eu scriu despre tine.





luni, 1 aprilie 2013

bezmetic

"Sex. Sex murdar. Sex bolnav. Sex roşu. Sex cu miros de iad. Sex metalic. Sex osificat. Scrâşnetul oaselor bazinului. Gura lor plină de carnea altuia. Gura lor mereu murdară, felul în care muşcă din noroi, zâmbetul lasciv, curvalin, dezmembrat, fidel doar suferinţelor pe care le provoacă şi din care se hrănesc. Fundul mic sau mare. Bale, bale, bale... un ocean de bale.
Sex putred. Sex tavernă. Sex bălăcărit. Sex pătat. Bărbaţi peste bărbaţi. Femei la alegere. Vrăjeală pe messenger. Viermuiala tuturor prin cearceafurile domestice. Minciuni peste minciuni. Nesimţirea, singurul confort spiritual. Prezervativul, singura rugăciune. Sarcasmul, unica apărare.
Sex plastificat. Sex încins. Sex cu miros de banane. De cireşe. De capşune.
Sex din grădina raiului."
Zully Mustafa - Nopţi orientale




vineri, 29 martie 2013

pentru amatorii jocurilor minţii

Nu-mi opri, te org, clipa. Cred în sfârşit că am găsit ceva despre care să spun că mă caracterizează. Astăzi sunt curva aia, căreia, verigheta- simbolul perefecţiunii şi al infinitului crează cel mai perfect şi mistic cerc, i se pare refugiul absolut al sufletului.
Toate cunoştinţele trupeşti de până acum mi s-au părut un simplu şi nevinovat joc, o gratuită voluptate. Am revelaţia adevăratului înţeles al stigătului. Posesiunea, cât ar fi ea de perfectă, nu înseamnă aproape nimic. Trupul poate revela mai mult. Este cu putinţă o regăsire desăvârşită în îmbrăţişare, ca şi cum ai cuprinde o altă parte din tine.
Asta nu o înţelege nimeni. Se întâmplă aşa, fără să şti, fără să-ţi dai seama.
Orice bărbat pe care-l iubesc mă apasă, mă sugrumă, şi fără voia lui, mă destramă şi mă topeşte până la descompunerea finală.
Asta e dincolo de violenţă, chiar dincolo de sex. E-un fel de iubire, o bizară autoadoraţie vanituos-înălţătoare, care trece chiar dincolo de ego.
Simt cum mi se deschide fermoarul imaginar al stomacului, şi îmi zic "ACUM". Acum e momentul să mă îndrăgostesc. Nu trebuie decât să deschid fermoarul ăla şi să las măruntaiele iubirii să mă cuprindă, într-o euforie totală, să intre în mine şi să mă stoarcă, picătură cu picătură, înăuntrul meu, să mă lase fără suflare, să mă epuizeze, până când nu-mi va mai trebui alt bărbat, niciodată.




miercuri, 24 octombrie 2012

eu, tu şi virgula ce ne desparte

Eu sunt frumoasa anonimă cu care, orice bărbat întreg la minte ar vrea să se culce, pentru că frumuseţea mea i-ar complimenta şi cea mai înaltă imagine de sine pe care şi-ar putea-o crea. Trăiesc în paradisul fraierilior şi ştiu că nu o să ţină când orice jegos se gudură pe lângă mine să vorbim tot felul de căcaturi.
Dar eu ştiu ce vrea de fapt să spună. Totul se bazează pe un anumit tip de futai. Sexul e bun pentru o lună dar se transformă rapid într-o monotonie dacă nu devine o poartă pentru altceva anume : statut, poziţie socială, câştig economic, intrigi, dragsote.
Îmi vine să-i spânzur şi să le văd goliciunea din ochiii celor ce cred cu tărie în sinceritatea în relaţii. Ce plictiseală colosală ar mai fi. Nu? În relaţii nu este vorba de nimic mai mult decât de putere şi deţinerea controlului, cine fute pe cine, cui i-o dă mai bine celuilalt şi invers.
Am decis că trebuie să mă mişc mereu pe poziţii rapide, ca în cazul de faţă, pentru a obţine rezultate din care să-mi aduc satisfacţia optimă. Cu timpul şi învăţând mai mereu din greşelie altora, am descoperit că e mai bine să foloseşti farmecul şi rânjetul decât ameninţarea şi că întotdeauna falsitatea cruntă operează mai bine decât adevărul întârziat. Uneori trebuie să mă lupt din greu să ajung să cunosc pe cineva, iar la capitoul ăsta sunt deosebit de proastă.
Partea bună e că îmi dau seama. Mă mai şi amuz copios. A doua parte bună este că, într-un fel sau altul, tu eşti un fel de mine, numai că ai în plus două coaie, ceva mai multă experienţă de orice fel şi eşti mult mai capabil decât mine. Partea proastă e că tot ce am scris nu te interesează şi eu, deşi ştiu, tot scriu. Simt o nevoie feminină exagerată să-mi exprim în faţa ochilor tăi, toate ideile şi convingerile mele, deşi nu are niciun rost. Partea teribil de proastă constă în aprecierea şi înţelegerea ta.

marți, 2 octombrie 2012

let's twist again, like we did last summer

("...tot ce spun acum uită până mâine/vorbeşte vinul pentru mine...")
el : serios, vreau să vorbească dracul din tine!
ea : dar vorbeşte.
el : vreau să vorbeşti prin mine, în mine.
ea : dar o fac.
el : dar nu simt, nu aud. Simţurile-mi sunt îngheţate. Topeşte-mă!
ea : ţi-am spus că o fac mai intens ca niciodată!
el : nu simt intensităţi, vreau paroxism. Exacerbează totul şi du-mă spre nirvana!
ea : dar ai ajuns.
el : nirvana îţi aparţine?
ea : absolut!
el : atunci deschide-te, căci intru...


miercuri, 5 septembrie 2012

te poţi droga cu absolut orice

din oceanul fericirii tale te refugiezi glorios în spatele buzelor mele.

rânduri de lacrimi cad şiroaie ca un duş rece, umed şi sărat.

am în mine ploaia care curge de mama-focului pe sub pielea mea, în locul venelor, prin toate tendoanele, la capătul fiecărui ligament, în orice sinapsă, până la ultimul capilar.


marți, 4 septembrie 2012

şmenu' # 18 745

     "Nu mă pot gândi la altceva decât să o duc la mine acasă, pentru că imaginea aceea a corpului perfect tonifiat în costumul roşu din două piese mi-a rămas aşa puternic impregnată în creier, că îmi vine greu să vorbesc şi chiar să mă gândesc la învârtelile mele. Iar ea nu se sfieşte deloc să-mi facă avansuri. Pe bancheta din spate a taxiului îmi deschide şliţul şi-şi strecoară mâna înăuntru, apoi mă sărută devorându-mi faţa cu o ferocitate neomenească. La un anumit punct, mă doare atât de tare când îmi muşcă buza de jos, încât aproape că scot un ţipăt şi o împing.
     Oprim şi plătim taxiul, iar eu am în continuare şliţul deschis şi, în timp ce intrăm în scară, îmi desface cureaua. Îi scot puloverul şi-i ridic bluza, smulgându-i sutienul. Ne sfâşiem unul pe altul în scară, iar uşa de vizavi se deschide şi iese un tip, genul pedofil, care locuieşte cu maică-sa, ne priveşte dinăuntru şi trânteşte uşa la loc. Scot cheia din buzunar şi deschid uşa apartamentului, în timp ce Nikki îşi dă jos pantalonii şi chiloţii albi de dantelă şi-ncep să-i sorb pizdulicea, care are un vag gust de clor din apa de la piscină, savurez explorările limbii, după care îi sug puternic clitorisul.
     Simt cum îşi înfinge unghiile în gâtul meu, apoi în obraz şi mi-e greu să respir, dar ea mă forţează să rămân acolo, întorcându-se ca să-mi ajungă la sculă. Limba ei mi-o biciuieşte cu atingeri precise, electrice, pentru ca apoi să mi-o ia în gură. Impasul se curmă când amândoi ne desprindem instinctiv unul de altul, privirile noastre se întâlnesc, iar lucrurile devin dintr-odată năucitoare şi lente, ca într-un catastrofal accident de circulaţie. Ne pipăim peste tot, redând, în oglindă, mângâierile răbdătoare, aproape discursive, ale celuilalt. Sub atingerea pielii ei catifelate îmi simt fiecare muşchi, fiecare tendon şi fiecare ligament, o simt cum mă studiază atent, ca şi când mi-ar desprinde carnea de pe oase.
     Lucrurile se încing, iar ea mă pune la pământ cu teribila forţă a coapselor care, la prima vedere te înşală, părând firave. Mi-a luat în mână vârful pulii, frecându-şi-l de blăniţă şi apoi introducându-şi-l în vagin. Ne-o tragem lent până când amândoi ajungem la punctul culminant. Apoi ne prăbuşim pe pat şi ne întindem peste cuvertură. 
     Bag mâna în sertar şi scot pacheţelul de coca. La început e reticentă, dar eu fac două linii şi apoi o întorc pe burtă şi îi şterg transpiraţia din gropiţa de la baza coloanei vertebrale cu un colţ de cuvertură. Aproape că mă sufoc la vederea acelei frumuseţi de cur şi iediat presar o linie în căuşul de la baza spinării şi prizez. Îmi cobor degetul între bucile ei, peste găozul ei ieşit puţin afară, lucru care o tensionează un pic, după care i-l înfing în vaginul ud. Apoi, pe măsură ce adrenalina cocainei mă străbate ca un teren norvegian care trece prin Hacknez Downs, o penetrez din nou, iar ea se ridică în genunchi, zvârcolindu-se, împingându-se spre mine.
     - Prizeaz-o... gem eu, arătându-i linia de pe noptieră.
    - Eu... nu... iau...căcaturi... d-astea... gâfâie ea, răsucindu-se pe spate ca un şarpe, înfingându-se în pula mea cu o forţă feroce şi un control magnific.
     - Trage-o pe nas, strig eu, iar ea îmi aruncă o privire lacomă şi perfidă, spunând:
     - Oh, Simon...
     După care ia bancnota şi prizează în timp ce i-o trag, încetinind puţin ritmul ca să poată aspira bine, dar apoi intru în ea cat pot de adânc, ţinându-mă cu mâinile de talia ei subţire; şarpele acela unduitor a devenit ţeapăn şi amândoi ne transformăm în două parţi ale unui piston, strigând amăndoi în acelşi timp, ajungând la orgasm."
Porno - Irvine Welsh

luni, 3 septembrie 2012

"...o duzină de trandafiri."

     "Vreau să-l devorez, dar în ochii aceia găsesc o răceală de granit, care mă face să bat în retragere. Se uită prin mine, în mine. Apoi, dintr-o dată, o căldură incerdibilă îl inundă, lucru care, cu doar o secundă în urmă, ar fi fost de neconceput. Strălcirea lor este atât de puternică, încât mă simt hipnotizată, fără formă, fără magnitudine şi fără densitate. Singurul lucru de care sunt sunt conştientă că se află înăuntrul meu este foamea de el. Apoi îl aud spunând ceva, o frază într-o limbă străină, după care îmi ia cu blândeţe faţa în mâini. 
     Se opreşte pentru un moment, sorbindu-mă cu ochii lui de abanos plini de bogăţii, şi apoi mă sărută: pe frunte, pe ambii oraji, fiecare sărut, puternic, dar dulce, explodează de atâta precizie, trimiţând informaţii cutremurătoare către miezul meu nebulos. 
     Sunt conştientă că mintea şi corpul meu mi se despart, simt cum forţa acestei rupturi pare că zbârnâie la unison cu caloriferul de lângă noi. În timp ce-mi mângâie spatele, mă gândesc la trandafirii roşii, la cum îşi deschid petalele, şi mă las pe spate. Şi în acest moment simt cum mă pătrunde dintr-o dată puterea voinţei şi mă gândesc, el mă schimbă pe mine, trebuie ca şi eu să-l transform pe el, iar braţul imi alunecă în jurul capului său, şi îl trag spre mine, deschizându-mi gura. Îmi incleştez mâna în jurul gâtului lui, sărutându-l atât de apăsat, că ne ciocnim dinţii. Apoi continui să-l sărut, îi ling ochii, nasul; îi degust fâşia sărată dintre nas şi buza de sus, îl sărut din nou pe gură şi pe obraji. Mâinile mi se desprind de gâtul lui, pentru a se muta pe torsul lui şi îi ridic bluza, dar el nu-şi ridică braţele, ca să mă ajute, ci îmi dezgoleşte umerii. Dar nici eu nu-mi mişc braţele, pentru că mâinile mele se afundă uşor în spatele lui musculos, aşa că suntem într-un impas, pentru că nici el nu-mi poate scoate rochia. Apoi, nu ştiu cum, reuşeşte, ca un maestru hoţ de buzunare, să-mi desfacă prin spate bareta de la sutien. Pe urmă, îmi trage rochiţa şi sutienul cu aşa violenţă, încât îi dau drumul, pentru că altfel mi-ar fi sfâşiat bretelele rochiei. Îmi eliberează sânii şi totul încetineşte, îmi mângâie sânii, mânuindu-i atent şi mirat, ca un copil căruia i s-a încredinţat un animăluţ moale şi pufos. Mă priveşte din nou în adâncul ochilor şi, cu un aer sincer, aproape trist, dezamăgit, spune:
     - Se pare că acum e momentul.
     Apoi se ridică şi îşi scoate bluza, în timp ce eu îmi întind picioarele şi-mi scot rochia, după care chiloţii. Simt aşa o căldură vibrantă între picioare, încât am impresia că mi-a luat foc părul pubian. Îmi ridic privirea spre Simon, care s-a dezbrăcat de pantaloni şi de boxerii lui albi Calvin Klein şi, pentru o fracţiune de secundă, sunt şocată pentru că nu are penis. 
Nici urmă! Pentru un moment aproape că îmi trece prin minte că a fost castrat, gândindu-mă într-o scurtă nebunie că aşa se explică reticenţa lui în a face dragoste, nu are sculă! Apoi îmi dau seama că totuşi are una, în mod clar are, doar că din acest unghi, scula lui e îndreptată, ca o armă încărcată, fix spre mine.
     Şi o vreau.
     O vreau acum în mine, nu vreau să fiu în postura în care să-i spun că putem face dragoste mai târziu; mai târziu pot să ţi-o sug, tu poţi să mă lingi, să mă ai, să mă explorezi cum vrei, dar, te rog, hai mai întâi să scăpăm de asta, fute-mă acum, în secunda asta, pentru că explodez. Dar el nu face decât să mă privească în ochi şi să dea din cap, futu-i, el chiar se uită la mine dând din cap, ca şi cum mi-ar fi citit toate gândurile. Apoi e deasupra mea şi în mine, invadându-mă, întinzându-mă, împingând spre miezul meu. 
Eu gem, după care îmi reglez respiraţia, iar el se întăreşte din ce în ce mai tare, dar mă rostogolesc odată cu el şi devenim două corpuri înlănţuite, răsucite, o masă contorsionată şi nu mai ştiu cine încetineşte ritmul, însă începem din nou să ne bucurăm unul de altul, iar apoi viteza dragostei noastre creşte ca o forţă cu un ritm propriu, ne aruncăm reciproc în acest război al futaiului de unu la unu, în care se simte ca şi când ar fi toţi împotriva tuturor. Pentru o clipă simt că am reuşit, să mă înving şi pe mine şi pe el, pe amândoi; că vreau mai mult, mai mult decât poate da el vreodată, mai mult decât poate da oricune. Apoi izvorăşte forţa ce pare să fie o parte din mine, care a evadat şi care acum a luat-o la fugă uitând să mă ia şi pe mine, să mă târască după ea. 
     Ajung la climax, cu izbucniri explozive şi furioase, conştientă, în timp ce orgasmul slăbeşte în intensitate, că am ţipat destul de tare şi sper ca Lauren şi Dianne să nu fie acasă, pentru că ar părea totul o pradă, un spectacol ridicol. Simon ia asta drept o permisiune de a face ceea ce trebuie să facă, dându-mi părul la o parte şi ţinându-mi faţa în dreptul feţei lui, forţându-mă să-l privesc în ochi în timp ce el ejaculează aşa de intens, încăt orgasmul lui îl prelungeşte pe al meu. Apoi mă ia la pieptul lui şi, privindu-i ochii fugar, sunt aproape sigură că am văzut o lacrimă. Dar, cu toate astea, nu mă lasă să mă mişc, ca să am confirmarea, mă ţine strâns şi, oricum, sunt sfârşită. Stăm întinşi pe rămăşiţele patului înecat de sudoare, iar eu mă gândesc, în timp ce adorm îmbibată în transpiraţia şi parfumul lui, cu miros rânced, de ouă prăjite la micul dejun, al sexului nostru în nări, la cât de bine e să te fută cineva cum trebuie."
Porno - Irvine Welsh







vineri, 31 august 2012

sunt eu, moartea. deschide că mi-e frig!

"tu provii din dorinţa mea de a amâna dorinţa",
când apusul ne zâmbeşte a ultima-oară,
dureros şi teribil de excitat
cât ţin toate nopţile de vară.
ţi-s apele tulburi cu valuri spumegând,
la fel şi ochii de-un albastru mohorât,
de mâine strugurii sunt gata copţi,
ura-şi face loc, început de septembrie.
înainte să mă laşi toamnei nebune,
îmi fac bagajele şi am fugit.
mă duc spre răsărit de soare
ca să-l mai văd odată răsărind.

joi, 9 august 2012

sunt plictisită

hei tu, buze cărnoase, pe care le-am sărutat şi ieri şi azi şi pentru totdeauna; sunt foarte disperată şi mi-e silă. felul în care ţi-ai făcut prezenţa în viaţa mea, m-a dat complet peste cap.
şi să ştii că te pricepi de minune să scoţi din mine minute preţioase pentru "mai stai". m-am despărţit de vara asta prematur, încă flămândă de mare şi nisip, ca să pot să te caut şi să te cunosc.
dar mi se rupe, înţelegi? mi se rupe de tot ce s-a întâmplat şi se întâmplă. nu-mi pasă dacă o să fug după tine şi o să-mi pun sufletul la picioarele tale, doar îmi cer dreptul la fericire.
m-am săturat de toate astea, aşa cum s-au săturat merele răscoapte să stea în copaci. de data asta regulile le fac eu.
nu vreau să zâmbim frumos când cineva ne fute. nu în lumea asta. avem sădite în noi numai scârbă şi ură. şi sunt mii de oameni, de fapt creaturi ale iadului şi am să-i ucid odată pe toţi, unul cate unul, pe fiecare în parte cu câte un zâmbet perfid, poate şi câteva minciuni.
 ştiu ce-ţi poate pilea şi toate astea le împart cu tine, ca să nu mai jucăm prost şi să mimăm fericirea.
rămâie peste noapte, aici, şi viaţa o să fie un pic altfe.
ai grijă de tine, nimeni să nu mi te fure!


duminică, 8 iulie 2012

ţine pentru tine toate zâmbetele, eu m-am săturat de porcării

şi visători sunt mulţi,
cei ce-ţi cară povara,
prin ochii lumii,
în rucsacuri, furate
lucrate manual din fier forjat
ca să deschidă multe inimi.

şi zburaţi,
dacă aveţi aripi sau pene,
cu care să scrieţi bucăţi,
sub cerul liber 
sau multe limbi
pe cerul gurii cu stele căzătoare.


duminică, 1 iulie 2012

tu

câtă ură şi câtă dragoste înseamnă acest război,
când tu de fapt n-ai nici o şansă,
căci rai există printre noi şi libertate şi exuberanţă.
şi nu sunt bună la minciuni despre ce cred şi ce nu spun,
dar lanţul ăsta are multe slăbiciuni.
şi mă sufoci şi nu ai ce să faci, decăt să taci şi să mă strângi la tine.
zâmbeşte-mi cu draci, că plouă în noaptea asta greu,
cu tine peste mine,
într-un abis condus de-un zeu.
iar eu cu aripi de păun pleşuv, culori şi multă armonie,
mănânc păcate ce-au apus
trecute-n nefiinţă.
şi muritor dar doritor, să vadă încă o dată marea
şi cerul şi toată asemănarea.

joi, 28 iunie 2012

treisprezece

n-am bani, n-am timp, n-am inimă.
nu zbor, nu mor, dezbracă-mă
şi scuteşte-mă de chestii filozofice,
căci cei din patul meu vor linişte.
fă să bată în mine al treisprezecelea ceas
şi curăţă din mine tot ce nu-mi laşi.
aşa goală, cum m-ai cunoscut
am să-ţi cenzurez şi glasul mut.

- Mă duc la duş. Vii?
- Nu ne spălăm...Vreau să mirosim a sex!

joi, 21 iunie 2012

Scrisoare către niciunde 2

 Dragă tu,

Îţi scriu din faţa unui oficiu poştal. Scriu repede şi foarte urât. 
Mă grăbesc să prind ultimul tren spre fericire.
Ultima călătorie înainte de moarte.
Mi-am făcut toate bagajele şi am lăsat în urmă doar amintirile.
Nu o să am nevoie de ele acolo unde mă duc.
Nu ştiu cât voi sta, dar sper să nu te schimbi.
Nu eşti vinovat pentru decizia mea.
O ultimă rugăminte mai am...
Să mă aştepţi, căci mă voi întoarce!
 A ta, neiubită

P.S.: acum, când citeşti cele scrise de mine, eu sunt deja aici, fericită, gândindu-mă la tine!


marți, 22 mai 2012

4:09

 tânjesc după ploi şi zbor pe cai albi şi goi
sunt departe acum
privesc deschis, cu ochi mari şi verzi
apusul.
mie îmi place să mor, să gust mereu doar vântul
că după ploi
mă murdăresc pe mâini, încercând să desenez
apusul.
şi hrana poftei mele nebune, de după ploi scăldate
sunt mereu senzaţii,
şi am să vreau, să văd, să simt
apusul.

marți, 15 mai 2012

fluid

Îi adoram femeii de lângă mine toate bătăile inimii, toate pulsaţiile sângelui.
Venele ne vibrau continuu.
Degetele mi se încurcau mereu nerăbdătoare în părul ei. De-abia mai respiram. Eram ca două nebune, ca două leoaice, care se devorau, una pe alta.
Brusc, patul ne-a luat forma trupurilor. M-am apropiat, am prins-o de mâini şi ne-am lipit una de alta, piele pe piele , sâni pe sâni, Corpul de sub mine fremăta de fierbinţeală. De sub sâni, în jos, organele noastre erau libere şi goale, imorale şi obscene, picante, pornografice, scârboase, triviale şi vulgare, deşucheate.
N-aveam de ce să ne plângem. Ne simţeam bine, dar pur şi simplu ştiam că putea fi şi mai bine.


duminică, 13 mai 2012

beatitudine

           "Ada venea şi pleca. După cum poftea inima ei. Odată apăruse în faţa uşii mele, într-o iarnă geroasă , cu haina ei cea lungă până în pământ , cu cizme de piele neagră şi , până să se dumirească bine , îi căzuse în braţe şi-mi şoptise pierdută:
           -Vreau doar să mă strângi puţin la pieptul tău şi pe urmă plec. Nu vreau să deranjez.
Era ciufulită , parcă rătăcită , debusolată , poate o rănise vreun alt amant al ei , nu ştiu. Dar mi-am strecurat mâinile sub haina ei şi era goală pe dedesubt. Goală-goală. Şi rece ca un cadavru. M-a excitat total. Nu numai că am strâns-o la pieptul meu , dar nici nu i-am mai dat drumul. Am posedat-o acolo , jos, pe parchetul din hol , printre umbrele şi undiţe şi încălţări. Am vrut să-i încălzesc trupul.
           -Mi-a fost dor de tine , mi-a fost dor de tine , îmi e al dracu' de dor de tine , în fiecare zi , în fiecare noapte , chiar şi acum când sunt aşa de aproape de tine, mi-e...
Un fluid de dureri  şi stări de neînţeles , ca un fluid cu aluviuni puternice , trecea prin noi. N-am ştiut atunci cine mai sunt eu, cine este ea. Parcă eram o singură fiinţă. Reîntregiţi aşa. Când am ieşit din baie , dispăruse de pe parchetul meu. Mi-am tras în grabă salopeta cu care merg la pescuit. Era prima zdreanţă pe care am găsit-o în cuier. Am alergat pe scări după ea , am ajuns în stradă. Nici ţipenie de om. Şi-acum  mă întreb dacă noaptea aia a existat cu adevărat sau doar mi-am închipuit-o. Apoi , în boscheţii de lângă scara blocului , am auzit un miorlăit. Era mâţa asta proastă pe care o mângâi tu. Era tot aşa de rătăcită ca şi femeia  aia pe care o ţinusem în braţe şi dispăruse fără urmă. Ada mi-a dăruit prima mâţă din viaţa mea. Era o birmaneză superbă."
Zully Mustafa-Strugurii s-au copt in lipsa ei


miercuri, 9 mai 2012

Dis-de-dimineaţă

A doua zi , mă trezesc lângă Deborah. Îmi atinge cu vârful limbii maxilarul fin. Simt şi altă mângâiere care mă ajută să o identific. Deborah stă pe mine şi schimbă tehnica de mângâiere în funcţie de reacţiile mele. Se foloseşte cu destulă îndemânare de sânii tari care au miros de magnolii...Interminabilă mi se pare această dimineaţă , precum şi timpul destinat dragostei. În timp ce ea dansează , mă cufund in universul meu artistic. Îi desenez sânul adormit pe un obraz viguros. Mă pierd în detaliile  sfârcului  pe care îl resimt din nou şi din nou , revenind ca un val de foc. Ochii migdalaţi sfârşesc în mare. Din când în când , mişcările ritmice o fac să clocotească  iar intensitatea trăirilor mă face să doresc mai mult trupul acestei fete.
Abandonez.
Deborah a adormit prin ipostazele unei lumi noi. Când se trezeşe , mă ia în primire :
- Am făcut dragoste?
-Da , se vede?
-Ai ochii albaştri , de unde ai furat azurul ăsta?
-Ce-ţi pasă ţie?
Mi-a dat de înţeles că am o şansă ... şi că ar fi frumos din partea mea dacă aş profita de pe urma ei. Nopţile vor fi lungi , iar dimineţile scăldate în parfumuri.Am de gând să plec la Lyon câteva săptămâni şi vreau să o iau şi pe fata asta cu mine. Nu de alta , dar nu vreau să profite şi altcineva de pe urma ei.




marți, 24 aprilie 2012

cu spatele spre iad

"...fetele sunt mai sensibile şi mult mai visătoare decât băieţii. cred că pot iubi mai intens decât noi. am acasă trei surori şi ştiu ce înseamnă fetele. cât de curând vor deveni şi ele mame ca şi mamele noastre . e greu să ţi le închipui aşa , dar asta-i realitatea. AVEM NOI DREPTUL SĂ NU LE IUBIM PE CELE CARE DAU VIAŢĂ VIEŢII?"

luni, 23 aprilie 2012

carne vie

.........
- e piciorul tău , Aimee?
- da , e şi el pe aici.
- te invit la o călătorie cu trenul. te dau eu cu ojă!
- o să mă mâzgâleşti pe degete. trenul tremură cam nasol şi cred că şi ţie o să-ţi tremure mâinile ... de emoţie
- emoţia mea şi tremuratul trenului se vor anula. ştii cum e când...
........


miercuri, 29 februarie 2012

dragoste...

Am o casă drăguţă , luminoasă , cu geamuri mari şi nişte draperii albe. Stau la 100 de metri de mare şi o văd în fiecare zi. Ştiu să gătesc cel mai dulce mic-dejun şi cea mai perfectă cină , în bucătăria mea cu mobilă albă şi ghivece cu pătrunjel. Locuiesc împreună cu iubitul meu şi câinele său. Am o cameră tapetată cu frânturi din viaţă şi în biblioteca mea se găsec cărţi cu poze din copilărie. Mă voi mărita cu un fotograf necunoscut şi îl voi avea amant pe iubitul meu. Nu se va supăra şi-mi va planta în faţa casei lalele albe , ştiind că-mi plac.




miercuri, 22 februarie 2012

rai

iubito, mai ştii, când eu ţi-am spus,
că dragostea începe în fiecare dimineaţă,
cu soare nou-născut în cofeina fără viaţă,
cu părul tău bălai şi ochi albaştrii de pisică,
cu mers hain pe gresia ca de sticlă.
cu nudul învelit într-un cearceaf mai transparent ca marea,
cu pielea ca de catifea să pot să-mi pierd răbdarea,
cu trup cuminte dis-de-dimineaţă
şi rotunjimi de măr pe umeri ca de gheaţă.


duminică, 19 februarie 2012

unde ne ducem când ne ducem?

rupe-mi mie aripile şi fă din ele stele căzătoare,
să cadă pe pământ prin ,ochi curaţi şi fără praf,
ori să se-ntindă pe cearceaf , dintr-un pat din orice vis
acolo de unde am fost sau am venit.
de-ai ştii cum îmi curgi prin suflet,
limpede şi câteodată,  răcoros
stăteai cuminte şi fumai , şi cu câtă nebunie 
trăiam ca peştii pe-un uscat arid,
suntem pământ , precum  pământ vom fi
si seci şi fără apă , tindem spre asfinţit.
aici te asteaptă zorii nopţii cu ceşti de apa-n ochi,
îmi spui că vii numaidecât...
să-mi pregătesc o rochie goală 
căci după ploi suntem mai noi ca niciodată.



marți, 7 februarie 2012

vineri, 3 februarie 2012

am vrut să-ţi fiu , dar nu ţi-am fost...

momentan privim acelaşi cer,
şi am răbdare,
şi tot cer,
cer de sticlă , ochi de fier.

când pierdem nopţi fără să vrem,
şi stăm cu gândul înmuiat în mare,
o să fie cazul să aducem
puţin din soare.


marți, 31 ianuarie 2012

suflet de târfă

de ce te-ai îndrăgostit de un suflet al altcuiva?

...un suflet al tuturor,
plin de vânătăi şi uscat de ger.
tu nu ştii oare,
câţi au dat în el?
deschideţi cerul ,
aş vrea să mă ridic la el.
să-mi spele norii şi ultimul păcat,
sau înecaţi-mă-n  pământ
şi trageţi peste el cearceaful ,
împuşcaţi frenetic cu flori,
să.mi încolţească oful.
"eu nu iubesc nici ochi, nici buze",
m-au hrănit prea mulţi bărbaţi.
chiar dacă am plăceri ascunse
tot nu pot să tac.
eu încă îmi doresc,
un suflet pur şi de copil,
halucinant să îi găsesc
ce am pierdut - DELIR.


luni, 30 ianuarie 2012

în ziua în care mi-au murit corbii...

te-am îmbrăcat în flori albastre,
 şi te-am ascuns în ochii mei,
 în noaptea asta o să-ţi fiu mireasă,
 numai daca vrei.
  
cine eşti tu? despuiat şi călător,
 că te-am iubit ca o nebună
 şi mi te-am dăruit o lună,
 nu îmi eşti dator?

am adormit ca prin infern,
pe pieptul tău prea plin de stele,
îmi eşti ocean şi mă răsfeţi,
în toate visele mele.

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

5:08

când au plecat berze,
şi strugurii erau aproape copţi,
când nu se mai vedeau libelule
tu unde ai fost?

şi de ce te-am aşteptat,
cu părul despletit şi blond,
cu-n vânt ce nu m-a sărutat
şi minciuni de vagabond?


vineri, 27 ianuarie 2012

Că am doi ochi ce mor şi nu-mi ajung în rai.

opriţi pământul că vreau să cobor
să-ţi fiu din nou amantă
să-mi desenezi pe trupul gol
şi inimi , şi îngeri , şi flori

dă-mi ochii ce ţi-am dat
că voi pleca departe
voi lua cu mine şi-un sărut
ca să te ţin aproape

dar te-am lăsat dormind
şi ţi-am zâmbit în colţ de soare
eu n-am ştiu să te păstez
iar asta doare

marți, 24 ianuarie 2012

iubitule , de câte ori?

să mă împingi în orice pat
şi să mă strângi de umeri
să-ţi cad pe lângă trupul lung
şi să te plâng pe mine

dar tu eşti călător
mă-nalţi la stele şi la lună
te-ai îmbătat cu surâs de flori
şi eu îţi sunt o zână

duminică, 22 ianuarie 2012

7:14

surâs de ploaie,
miros de mare
nisipuri mişcătoare

amprente moarte,
pahar cu lapte 
albă noapte.

jaluzele trase
pat de chihlimbar,
ţigări arse
templu funerar.

mulţumesc roboţel!

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

11:10

ţi.am căutat parfumul pe multe planete. şi printre stele căzătoare. ţi-am urmărit sărutul până la lună. albul pielii tale te-a dat de gol. goliciune de cleştar. te-am privit prin deştertul verde şi ţi-am ajuns până la inimă. era uscată , deshidratată. ţi-am spus că sunt aducătoare de ploaie şi mi-am chemat norii. ţi-am plâns pe suflet tot ce am avut mai bun de dat. te-am privit cu nu te-a privit nimeni. am stat până târziu seara , fumându-ţi ţigările de care nu aveai nevoie. te-ai hrănit din mine cu poftă şi egoism ca un lup bătrân. mi-ai supt şi ultimul picur de dragoste. lacom , mi-ai violat intimitatea , intrând şi ieşind din mintea mea.
dimineaţa , ne-a găsit în cadă , aproape goi. mi-ai dat răsăritul prin buzele tale.
...şi ieri va fi o zi!



vineri, 20 ianuarie 2012

Fetişul gay sau poveşti de adormit copii mari...

I-am spus că vreau s-o mângâi , să o sărut , să-i joc cu degetele în părul ondulat , să trag cu dinţii de pircingul ei din limbă şi să facem duş împreună. Mârâie la mine şi-mi ciufuleşte părul. Am observat că i s-au întărit sfârcurile şi că-i era frig. După ce şi-a terminat ţigara , s-a ridicat de pe fotoliul vechi şi a venit spre mine. Tremura şi mi-a şoptit ceva la ureche. În câteva secunde eram la ea în baie. Şi-a desprins părul , l-a scuturat de două ori şi a început să-mi sărute gâtul. Ne-am dezbrăcat uşor. Apa fierbinte curgea alene pe trupurile noastre. I-am masat gâtul , spatele şi am terminat îmbrăţişând-o , strângându-i în palme sânii firavi.
Era o seară imensă de iunie. Ea mi-a dat o rochie scurtă cu flori şi a zis "Hai să ieşim să ne plimbăm pe străzi. Să te ţin de mână , să-mi fumez ţigările şi să ne vadă oamenii împreună!"

A.B.